• 03/10/2014
• Catalina
• Articole
• Etichete: certificarea seifurilor, rezistenta antiefractie seifuri, seif certificat EN 14450, seif rezistent la furt, seifuri certificare EN 1143-1, seifuri rezistente la efractie, testarea rezistentei seifurilor

Un seif rezistent la furt a fost special dezvoltat pentru a proteja continutul acestuia sau pentru a fi rezistent impotriva atacurilor externe. Gradul de rezistenta impotriva efraciei este determinat de grosimea metalului si de numarul si tipul de zavoare utilizate, plus alti factori de rezistenta la efractie, care sunt inclusi in constructia usii si peretilor seifului.

Gradul de rezistenta la furt este, de asemenea, exprimat in numarul de evaluare a conditiilor de siguranta. Acest punctaj indica valoarea acceptata de catre asiguratori. Cu cat greutatea este mai mare cu atat rezistenta de spargere a seifului este mai mare.

Testarea si certificarea seifurilor – norme europene

Exista diverse institute de certificare, care testeaza seifurile in functie de diverse norme europene. Cele mai importante sunt:

• EN 1143-1 (Grade 0 to Grade V);
• EN 14450 (S1 and S2);
• NCP (Safe, Class).

Standardul de securitate EN 14450 pentru seifuri

In Europa, certificarea valorii este de obicei bazata pe standarde independente de rezistenta antiefractie decise de catre Centrul European pentru Standardizare. Aceste standarde de securitate sunt cunoscute sub numele de EN 14450, pentru seifuri de securitate medie si EN 1143-1, de asemenea cunoscut si sub numele de Eurograde, pentru seifuri cu securitate mare.

EN 14450 se imparte in doua niveluri de securitate:

• Clasa 1;
• Clasa 2.

Sistemul Eurograd EN 1143-1 pentru testarea seifurilor impotriva efractiei

In timp ce sistemul de Eurograd EN 1143-1 incepe cu gradul 0 si merge pana la gradul VII. Gradul 0 reprezinta nivelul standard de siguranta in timp ce gradul VII este cel mai inalt nivel de siguranta.

Aceste grade sunt stabilite in functie de testele de rezistenta la efractie. Testul de rezistenta la efractie EN 1143-1 ia in considerare urmatorii factori:

• De cat timp este nevoie pentru a avea acces partial si complet la seif?
• Tipul de instrumente utilizate pentru a penetra seiful.

O echipa de testare este formata dintr-un sef de echipa, operatori de test si un detinator al timpului in care se efectueaza testul. Documentatia tehnica si specificatiile seifului sunt furnizate de catre producator. Acest lucru permite echipei de testare sa decida cel mai bun mod de a ataca seiful, prin dezvaluirea potentialelor puncte vulnerabile. De asemenea, ii ajuta sa decida si ce instrumente ar putea fi mai eficiente.

Testul incepe in momentul in care primul instrument face contact cu seiful. Conform standardei EN 1143-1, instrumentele sunt clasificate in 5 grupe: A, B, C, D si S. Fiecare categorie de instrumente are o valoare de baza si un coeficient al instrumentului.

Categoria de instrumente A are cea mai mica valoare de baza si cel mai mic coeficient de instrument, in timp ce categoria S, care nu este utilizata in testarea seifurilor ci a usilor de tezaur, are cea mai mare valoare.

Instrumentele tipice din categoriile A-D includ:

• Categoria A: ciocane, dalti scurte, surubelnite, rangi scurte, ferastraie manuale;
• Categoria B: ciocane mari, dalti lungi, rangi lungi, burghiuri si fersatraie electrice;
• Categoria C: ciocane jack, taietoare pe baza de disc de diamant, freze termice;
• Categoria D: freze termice foarte putenice, lance termice si taietori arc.

Primul scop al echipei de testare este sa realizeze un acces partial la seif. Acest lucru inseamna sa creeze un orificiu prin usa sau corpul seifului care sa fie suficient de mare, pentru a elimina o parte din continutul seifului.

Apoi, echipa trebuie sa incerce sa obtina accesul complet la seif. Acest lucru inseamna ca fie reusesc sa deschida usa suficient de larg, pentru a putea accesa tot continutul seifului, fie o deschizatura prin care pot scoate tot continutul.

Instrumentele necesare si cantitatea de timp pentru care este folosit fecare instrument se inregistreaza.

Valoarea rezistentei unui seif de securitate, se calculeaza pe baza timpului total necesar pentru a obtine acces partial sau complet la seif si tipul de instrumente utilizate in timpul testului. Timpurile, coeficientii instrumentelor si valorile de baza ale instrumentelor, sunt introduse intr-o formula simpla si apoi este calculata valoarea finala a rezistentei. Valorile de rezistenta sunt masurate in unitati de rezistenta RU. Un singur RU este echivalent cu un minut de rezistenta fata de un instrument de baza, cum ar fi o dalta sau un fierestrau scurt.

Seifurile de sine statatoare, sub 1000 kg, trebuie sa fie ancorate la o podea sau la un perete, folosind suruburi de fixare. Standardul EN 1143-1 testeaza puterea acestor suruburi si sisteme de ancorare. Echipa de testare foloseste echipamente speciale pentru acest test, si practic incearca sa rupa seiful din ancorare. Cantitatea de forta aplicata depinde de nivelul de securitate in care seiful se incadreaza.

Tabelul de mai jos prezinta gradele de rezistenta si puterile de ancorare cerute de sistemul Eurograde

Eurograd	Valoarea rezistentei(acces partial)	Valoarea rezistentei(acces complet)	Putere de ancorare (kN)
0	30	30	50
I	30	50	50
II	50	80	50
III	80	120	50
IV	120	180	100
V	180	270	100
VI	270	400	100
VII	400	600	100

Dupa cum puteti vedea, calcularea rezistentei la efractie a unui seif, este destul de stiintifica si riguroasa. Testarea se efectueaza in conditii stricte si la standarde specifice. Acest lucru ilustreaza importanta alegerii unui seif de securitate care a fost testat la standarde internationale.

Testarea si certificarea seifurilor – gradele de rezistenta impotriva efractiei, 5.0 out of 5 based on 25 ratings