Seif antiefracție standard EN 14450 Krystal
Calitatea unui seif nu este dată, în cele mai multe cazuri, de prețul lui. Când spunem că un anumit seif este sigur, rezistent, ne gândim, în primul rând, la materialele utilizate în fabricarea produsului și dacă acesta este certificat.
Certificările sunt foarte importante, ele garantează rezistența unui seif după ce el a fost testat după norme riguroase. În Europa, cele mai multe case de bani disponibile pe piață sunt testate după standardele Uniunii Europene.
La testarea unui produs ce ține de securistică, un lucru imperativ e ca entitatea care testează și oferă certificări să fie imparțială, să aibă experiență, să fie recunoscută de către companiile de asigurări din Europa și, nu în ultimul rând, să fie de încredere.
Ce sunt standardele europene și de ce au ele importanță în industria seifurilor?
Standardele europene (EN) furnizează certificări, referințe și puncte de referință pentru ingineri, designeri și furnizorii de servicii din domeniul securității. Aceste servicii sunt importante pentru că ne oferă și nouă, consumatorilor, o garanție că produsul pe care intenționăm să îl cumpărăm nu are o calitate îndoielnică, ci a trecut cu bine peste teste riguroase, standardizate.
Pe ce criterii se modifică și se adoptă noi standarde europene?
Standardele EN sunt stabilite prin consens, între reprezentanții din industrie, societatea civilă și autoritățile europene. Procesul e transparent, proiectele de standarde fiind întotdeauna făcute publice pentru consultare, înainte de a fi definitivate de un vot formal.
Următoarea etapă presupune transpunerea noilor norme în standardele naționale, iar standardele deja existente sunt retrase. Acest lucru poate dura, în majoritatea cazurilor, foarte mult timp.
Ce fel de standarde europene se aplică la seifuri și la încuietorile acestora?
Majoritatea țărilor europene dețin propriile lor laboratoare de testare independente, iar un producător are posibilitatea să aleagă oricare laborator dintre cele disponibile. Totuși, unele firme își testează produsele în propria fabrică, fapt ce nu garantează calitatea lor. De aceea, fiți atenți la acest aspect, pentru că locul unde a fost testat un seif e extrem de important.
Din păcate, nu toate laboratoarele au aceleași niveluri de expertiză și de experiență. Pentru că testele se bazează în principal pe atacuri, mai ales în cazurile seifurilor antiefracție, experiența echipelor de testare și cunoștințele lor ar trebui să fie ireproșabile.
Aveți posibilitatea să aflați dacă seiful pe care vreți să îl cumpărați e testat la un laborator de încredere dacă consultați lista firmei de asigurări. Majoritatea companiilor de asigurări din Europa acoperă asigurarea doar dacă produsul a fost testat la laboratoarele care s-au dovedit a fi de încredere.
Cele mai comune standarde EN pentru seifuri sunt:
- EN14450 S1 si S2 — dulapuri de siguranță;
- EN1143-1 – gradele 0 – XIII — bancomate, seifuri și camere de tezaur;
- EN1143-2 – clasele 0-X — seifuri de depozitare;
- EN1047-1 – 60 min-120 min — dulapuri de siguranță rezistente la foc;
- EN1047-2 – 60 min — containere și camere server;
- Încuietorile sunt testate după EN1300 (de la clasa A la clasa D).
Testarea și certificarea sunt două lucruri total diferite
Seif certificat antifoc și antiefracție EN 14450 Pleistoros BRD
Un seif care deține un standard EN a fost testat antiefracție sau antifoc, în conformitate cu norme bine stabilite. Testarea lui are loc la un laborator, loc în care se înregistrează rezultatele testării. În funcție de rezultatele respective, produsul primește un grad sau calificativul de admis/respins.
Pentru produsele care trec testul se eliberează imediat o certificare care poate fi eliberată fie de către laboratorul unde a avut loc testarea, fie de către un organism secundar.
Munca organismelor de certificare nu se oprește, însă, aici. Ele se asigură că producătorul seifului vinde pe piață modelul testat și certificat, fără să pretindă că și celelalte produse de care dispune ar fi testate și certificate.
De asemenea, entitatea care furnizează certificările trebuie să păstreze desene detaliate ale produselor testate și să efectueze audituri periodice la producător, pentru a se asigura că produsul nu a suferit modificări ce țin de construcție sau de proiectare.
Astfel, pentru a corespunde standardelor europene, un seif trebuie să fie nu numai testat, ci și certificat.
Cum sunt testate seifurile antifurt?
La testele efectuate pe seifurile antifurt, laboratoarele care oferă standardele EN dețin o listă variată de instrumente, împărțite în mai multe categorii, în funcție de prețul lor, cât sunt de eficiente, dacă sunt ușor de folosit și dacă sunt portabile.
Folosind instrumentele din listă, echipa de testare încearcă să facă, în seif, găuri de acces parțiale (de dimensiunea unui pumn) și, în funcție de durata de timp în care seiful a rezistat atacului, el primește un anumit grad de siguranță.
Cum sunt testate seifurile antifoc?
Dulapuri pentru depozitare rezistente la foc Semele BRD
La testare, seifurile antifoc sunt introduse în cuptoare și sunt încălzite rapid la o temperatură extrem de ridicată. Temperatura poate ajunge, în cele mai multe cazuri, în jurul valorii de 900°C – 1000°C, temperatură stabilită pentru un interval de timp fix.
După acest prim pas, produsul va rămâne în cuptor tot pentru o perioadă de timp prestabilită care poate fi, de obicei, de 30 minute, 60 minute, 90 minute sau 120 minute.
În tot acest timp, termometrele puse în locuri strategice în seif măsoară temperatura internă. Dacă aceasta ajunge peste nivelul cunoscut pentru tipul de suport care trebuie să fie protejat (suporturi media, cum ar fi CD-uri sau DVD-uri, hârtie, fotografii, dischete etc.), produsul respectiv nu trece testul.
Un altfel de test presupune aruncarea seifului de la o anumită distanță, cu scopul de a simula căderea printr-o podea cuprinsă de flăcări. Foarte important, la toate testele efectuate pe seifurile antifoc, termometrele sunt puse în locurile cele mai critice, pentru că se poate întâmpla ca temperatura acumulată în interiorul unui seif să nu fie distribuită în mod uniform.
Principalele teste pentru seifurile antifoc
Testele efectuate la sediul producătorului — nu pot obține certificare și nu sunt considerate teste de încredere;
- DIN4102 — nu e considerat un standard de testare pentru seifuri și, prin urmare, nu oferă siguranță;
- BS476 — nici acest test nu este folosit ca standard de testare și e, implicit, nesigur.
- NT Foc 017 — acesta e utilizat ca standard de testare a seifurilor antifoc în nordul Europei;
- UL72 — un standard al seifurilor de foarte bună calitate din Statele Unite. Standardul vine în două variante, cu și fără test de cădere;
- EN15659 — acest standard este asemănător cu NT Foc 017, însă puțin mai riguros, pentru că presupune plasarea strategică a termometrelor în interiorul seifului.
- EN1047-1 — cel mai mare standard european de siguranță antifoc. Standardul este oferit dacă seiful trece testul de cădere, însă și un test în care seiful, ud, este lăsat afară pentru o anumită perioadă de timp.
- EN1407-2 — standardul e asemănător cu EN1047-1, însă e menit să testeze în principal camere server, și mai puțin seifuri.
Pingback: Achiziționare seif pentru casă - 10 întrebări | Seifurile.ro()